o întâlnire de necrezut

[Sebastian]

A fost spre sfârşitul anilor ´80 - eram în drum spre România, dar făcusem un ocol prin Yugoslavia. Drumurile lungi le-am făcut cu autostopul, dar pe alocuri am mers şi pe jos câteva ore sau şi câte 2-3 zile - acolo unde după harta mea erau rezervaţii naturale mai întinse. Descoperiri deosebite am făcut la Starigrad - Paklenica, unde există două văi adânci în munţi calcaroşi, foarte asemănătoare cu Cheile Turzii, dar probabil şi mai adânci şi frumoase. Un alt loc mirific pe care l-am descoperit în aceeaşi călătorie a fost Plitvice, nişte Chei şi zeci de cascade nemaipomenit de frumoase.
Cateva zile mai târziu am ajuns la Dubrovnik şi spre seară căutam un loc la marginea oraşului pentru ca să pun cortul pentru noapte. Plimbându-ma de coace - colo, am văzut un alt tânăr, care şi el părea să caute ceva pe acolo. Am intrat în vorbă, pe engleză. Era un ceh şi am stat de vorbă în limba engleză. Amândoi căutam un loc de dormit, aşa că am ridicat doar un cort în care am dormit amândoi. Nu după mult timp ne-am dat seama că soarta nu ne adusese la un loc doar din întâmplare: Atât eu cât şi Jan S. aveam câte o prietenă foarte dragă nouă la Cluj !! El tocmai se întorcea de la Cluj, eu eram în drum spre Cluj, ca să-mi întâlnesc prietena După ce ne-am minunăţit destul de aceasta întâlnire incredibilă, Jan mi-a dat o scrisoare pentru prietena sa şi eu am predat-o dupa vreo 2 săptămâni prietenei sale la Cluj.
Câţiva ani mai târziu Jan mi-a scris din Germania, că de scurt timp emigrase cu soţia (prietena de la Cluj) în Germania.
Ne-am întâlnit la Frankfurt, dacă nu ma înşel.... De curând l-am regăsit prin intermediul internetului - dupa mulţi ani - şi probabil vom reuşi să ne revedem pe viu, eventual la Praga, sau poate chiar în România???

[Sebastian]

Prin anii ´80 am călătorit de obicei prin România "incognito", adică mă feream să arăt că sânt "străin", şi cu asta "duşman capitalist" - cum era dicţia politică pe atunci

Anfang der 80-er Jahre reiste ich meist "inkognito" durch Rumänien, d.h. ich versuchte, zu verbergen, dass ich Ausländer, und somit "feindlicher Kapitalist" bin - - wie damals die politische Sprachregelung war.

Am pornit cu prietena mea (între timp de mult soţia mea) cu cursa Cluj - Măguri - Răcătău şi am urcat din Răcătău pe "strada" spre Mărişel cum ne spuseseră prietenii noştrii Clujeni, Judith şi Victor Dan la ultima mea vizita la ei cu un an mai înainte. Acum ştiam că vor fi sus la căsuţa lor de la marginea satului Mărişel, un loc foarte ferit şi de aceea un loc ideal pentru a se întâlni în mod conspirativ şi cu prieteni veniţi din străinătate, cu care de fapt un cetăţean român nu avea voie în acele timpuri, să se întâlnească de loc!!

Ich bin mit meiner Freundin (inzwischen seit Langem meine Frau) mit dem Bus aus Klausenburg nach Măguri - Răcătău gefahren. dann sind wir die "Landstraße" = Schotterpiste aus Răcătău Richtung Mărişel aufgestiegen, so wie es meine Freunde, Familie Dan - mir im vorigen Jahr bei meinem letzten Besuch erklärt hatten. Jetzt, so wußte ich, würden sie bereits in ihrem Ferienhäuschen am äußersten Rand des Dorfes Mărişel, sein, ein sehr zurückgezogener Ort und deshalb ideal um sich auch mit ausländischen Freunden weitgehend gefahrlos treffen zu können. Eigentlich durfte in jener Zeit ein rumänischer Staatsbürger unter keinen Umständen solche Menschen treffen!!

La piatra de kilometraj nr. 3 după ce părăsisem Răcătău am luat drumuleţul spre căsuţa prietenilor Dan. După vreo 100 de m am urcat 20m la căsuţe si am întâlnit un domn, care sedea pe un scaun pliant la soare si ne privea zâmbind larg.
L-am salutat politicos pe româneste, la care el zâmbi larg, dar nu scoase nici un cuvinţel. Si prietena mea tăcea cuminte, ca să nu trădeze că eram, de fapt străini.
L-am mai întrebat încă o data pe domnul asezat în faţa noastra, dacă am nimerit bine la casa familiei Dan. El zâmbea în continuare fără să scoată nici un cuvintel. Situaţia era puţin cam ciudată ... până ce apăru cineva din căsă si ne răspunse pe româneste că sântem bineveniţi.

Bei dem km - Stein nr. 3 ab Răcătău nahmen wir weisungsgemäß den kleinen Pfad, an dem etwa 100m weiter der Abzweig zu den Ferienhäuschen unserer Freunde liegen sollte. Vor den Häuschen saß ei Herr bequem in einem Liegestuhl in der Sonne. Er lächelte uns freundlich an, reagierte aber auf meine freundliche Begrüßung in rumänischer Sprache nur mit einem weiteren freundlichen Lächeln.Die Frage und lächelnde wortlose Erwiederung wiederholten sich erneut. Die Situation war etwas seltsam, bis ein weiterer Herr aus dem Haus kam und uns freundlich rumänisch begrüßte.

După scurt timp aflarăm şi de ce primul domn nu ne răspunsese de loc. El era un prieten al familiei Dan din RDG şi avusese grijă - la fel ca şi noi, să nu se trădeze că era străin, pentru a nu compromite prietenii săi - familia Dan. Deşi nu era "duşman capitalist", fiind străin, nici el nu avea voie să fie găzduit de cineva din România...
Si noi am stat fată-n fată neamţ din RDG şi neamţ din RFG şi făceam amândoi pe Românii

Nach kurzer Zeit, wußten wir auch den Grund für die eigenartige, wortlose erste Begrüßung. Der Herr war ein Freund der Familie Dan aus der DDR, der genau so wie wir, Sorge tragen musste, sich nicht zu verraten als Ausländer. wenn er auch kein "Kapitalistischer Feind" war, so durfte er ebenso wenig wie wir bei einheimischen übernachten und auch Gespräche mit Ausländern waren streng reglementiert...
So kam es, dass Deutscher West und Deutscher Ost sich gegenüber standen und den "Rumänen" mimten, um den Freunden keine Unannehmlichkeiten zu bereiten